plângeai deșirat din neonul rămas mic
lumina închisă la culoare îți zgâria pielea
abandonată pe un umăr


dar te rog reține
nu există clișee adevărate
doar momente vinovate în locul unghiilor
smulse din nefericirea strigată cu încetinitorul
unui copil stricat
în singurătatea piciorului mecanic


asta este concluzia care mi-a venit în minte
așa te mângâi
în mișcare
prin trupul tău vechi